luni, 8 decembrie 2014

Acasă, în Italia

Basilica de San Petronio, Bologna
Acum o lună în urmă am fost invitat de un prieten să îl vizitez la el acasă, în Bologna, Italia. Am acceptat cu cea mai mare plăcere, astfel încât în perioada 5-9 noiembrie m-am aflat în țara lui natală, unde am reușit să vizitez trei orașe pe cât de frumoase, pe atât și de diferite între ele: Bologna, Florența și Veneția.

Primul oraș italian pe care l-am vizitat a fost Gorizia, sau mai bine zis gara din Gorizia. Acest oraș, interesant, pe jumate se află în Italia, altă jumătate în Slovenia (denumită Nova Gorica), fiind astfel împărțit după al doilea război mondial. Din Gorizia am călătorit cu tren de clasa a II-a până în Bologna, tren care foarte mult se-aseamănă cu cele românești. Mai mult chiar, văzută din tren, Italia mi-a lăsat o impresie de uimitoare asemănare cu România, adică multe ruine și sărăcie ca și la noi.

Bologna
Situația avea să se schimbe radical, în pozitiv, după ce am ajuns în Bologna. Un oraș, ca și care nu mai văzusem niciodată. Cu o arhitectură medievală, cu o mulțime de clădiri vechi de mai bine de un mileniu, cu trotuarele aflate sub clădiri, adică acoperite, Bologna, mi-era clar, era de departe cel mai frumos și diferit oraș pe care l-am văzut vreodată. Timp de 3 zile cât am descoperit Bologna, orașul nu a încetat să mă uimească niciodată.

Biserica Madonna di San Luca:
Cel de-al doilea turn din Bologna, fotografiat de pe primul:


Florența
Pe 8 noiembrie, împreună cu prietenul meu și soția lui, avea să vizităm Florența. Un oraș foarte frumos, cu o arhitectură diferită față de Bologna (în special culoarea), care, ciudat lucru, mi-a lăsat impresia unei puternice asemănări cu orașul Maribor, în care îmi petrec acum experiența Erasmus. Fiind împărțit în două de râul Arno, ca și Maribor de râul Drava, și împrejurată de coline, Florența are un farmec aparte, diferit de Bologna (care pare mai serioasă, mai gravă). Un oraș foarte frumos, cu o mulțime de clădiri de o încărcătură istorică foarte mare, și cu o mulțime de turiști.




În ultima zi, desinestătător, avea să vizitez Veneția. Primele impresii au fost dezastruoase - orașul mi-a părut foarte haotic și imposibil de orientat. Norocul meu ca am întâlnit 3 moldoveni din Chișinău acolo, ce trăiesc în Padova, care m-au ajutat să ajung în Piazza San Marco. Veneția e un oraș completamente diferit de celelalte două, al cărui farmec stă, în special, în canalele cu apă. Un oraș unic de felul său, făcut să cucerească, parcă, inima oricărei femei.





Am fost întrebat de mai mulți care oraș mi-a părut cel mai frumos. Greu de răspuns, ținând cont că toate sunt diferite între ele, și frumoase și unice în felul lor. Dar cred totuși că Bologna m-a impresionat cel mai mult. Florența mi-a părut familiară, datorită micii asemănări cu Maribor, iar Veneția nu m-a impresionat atât de mult, fiind mai degrabă un oraș care cucerește inimile femeilor. Bologna, însă, a reprezentat, oarecum, un șoc pentru mine, fiind diferită de ceea ce îmi imaginam sub denumirea de oraș.

Interesant lucru, în Italia m-am simțit ca acasă, în special dacă o compar cu Slovenia. Italienii îmi păreau nu știu cum apropiați, și oarecum asemănători cu noi, românii. Iar în privința limbii italiene, dacă mă concentram atent, puteam înțelege 70-80% chiar din cele spuse! Nu e de mirare atunci că noi, românii, undeva în 6 luni învățăm limba italiană.

Însă probabil cel mai important motiv pentru care m-am simțit în Italia acasă se datorează primirii avute din partea prietenilor mei, Simone și Svetlana, un cuplu-familie minunat. Pe lângă interesantele și amuzantele discuții purtate în 4 limbi (română, engleza, rusa și italiana), prietenii mei, cât timp am locuit la ei, mi-au făcut cunoștință cu mai multe delicatese italiene, precum și mi-au spus și multe chestii și informații ce m-au ajutat să înțeleg mai bine societatea și viața din Italia. 

Anume asta și reprezintă cel mai mare câștig pe care l-am avut vizitând Italia. Or, o lecție pe care am înțeles-o în Italia, este că nu mă mai împlinește vizitarea altor țări, doar de dragul turismului. Mi-ar plăcea mai degrabă să o fac în interes de serviciu sau de afaceri. În schimb, să vizitezi o țară pentru a te reîntâlni cu niște prieteni, merită oricând. Pentru că oamenii cu care te înconjori sunt și cei care te fac fericit și împlinit (sau și nefericit, bineînțeles).

Cele trei orașe vizitate m-au făcut să înțeleg de ce Italia este considerată atât de frumoasă și este atât de vizitată. Probabil că și un an întreg să o vizitezi, că nu reușești să o cunoști și să-i vizitezi toate obiectivele turistice. Italia este o țară pe care mi-ar face plăcere să o revizitez, și cred că o voi mai face. Mai ales că am promis unei prietene din Roma că o voi vizita și pe ea, odată și odată :).

2 comentarii:

  1. Ai scris într-o manieră interesantă despre cele trei orașe vizitate, ai avut o abordare unică

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc :).
      Abordarea mea a constat în sinceritate, să scriu sincer ce am simțit și gândit :P.

      Ștergere