vineri, 19 decembrie 2014

Nu cunosc o absurditate mai mare decât viața, decât...

http://www.docstoc.com
Viața este o absurditate. Pentru că nu are nici un sens. Pentru că, în esență, totul e deșertăciune. Iar cum spunea Lucian Blaga: "După ce am descoperit că viața nu are nici un sens, nu ne rămâne altceva de făcut decât să-i dăm un sens".

Doar că e cam imposibil să-i găsești vieții un sens, când știi că totul e prostie/necunoaștere și deșertăciune. Astfel încât cuvintele lui Cioran par să sune ca o sentință: "Când ai înțeles că nimic nu este, că lucrurile nu merită nici măcar statutul de aparențe, nu mai ai nevoie să fii mântuit, ești mântuit, și nefericit pe vecie".

Însă nu despre asta vreau să scriu acum, așa că trecem peste gândurile astea deprimante. Cum credeți, există o tâmpenie mai mare decât viața? Dacă cinstit, nu mi-am pus niciodată întrebarea asta ca să-i găsesc un răspuns. Însă unele experiențe ale vieții, ironic, m-au făcut să înțeleg că există și o absurditate mai mare decât viața.

Viața este un paradox. Lucruri care par absurde, sau nelegate între ele, se întâmplă, și par relaționate ilogic între ele. Și de fiecare dată cînd crezi că ai născocit o teorie care te ajută să înțelegi viața, aceasta îți trântește o experiență, sau niște informații, care îți distrug complet teoria. Și te lasă mai confuz și derutat ca niciodată, cu o muncă pe care o începi de la zero, aceea de a înțelege viața.

"Exista o teorie care afirmă că, dacă vreodată cineva descoperă exact ce e Universul și pentru ce există, acesta va dispărea imediat și va fi înlocuit de ceva mult mai bizar și inexplicabil. Există o altă teorie care afirmă că acest lucru deja s-a și întâmplat." Douglas Adams

Viața este o chestie care trebuie trăită. Și simțită. În special pe moment, în prezent, dacă vrei să fii fericit. Principiul "Carpe diem" (Trăiește-ți clipa). Să te bucuri de momentul prezent, de orice răsuflare, moment trăit și simțit, de orice experiență. 

"Nu cunosc o absurditate mai mare decât viața, decât încercarea de a o înțelege."

Astfel încât o tâmpenie mai mare decât viața nu este nimic altceva decât încercarea de a o înțelege. Pentru că, în primul rând, toate rezultatele tale vor fi nule: oricât vei incerca să înțelegi viața, nu o vei înțelege niciodată. Iar în al doilea rând, încercarea de a înțelege viața îți răpește din bucuria de a o trăi; pentru că, ancorându-te în trecut (de regulă pentru a ghici/înțelege viitorul), îți răpește prezentul. Astfel încât ești de două ori mai ratat, mai blestemat. Oamenii "De ce?"

Automat însă, îmi apare întrebarea: de ce există acești oameni, care nu pot accepta viața așa cum este, să o trăiască așa cum este, dar mereu își pun întrebarea "De ce viața, realitatea, societatea, oamenii... sunt așa cum sunt, dar nu altfel?" Care e cauza blestemului lor? Însă asta, deja, e o altă poveste, ce ar fi mai degrabă o idee pentru alt articol, decât cel prezent.

Astfel încât nu-mi rămâne decât să termin acest articol cu un citat de-al lui Osho: "Nu încerca să înțelegi viața. Trăiește-o! Nu încerca să înțelegi iubirea. Intră în iubire".

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu