miercuri, 24 decembrie 2014

Oamenii de succes versus oamenii inteligenți

http://www.bani.md
Acum câțiva ani în urmă a apărut un studiu științific care a descoperit că oamenii cu un IQ mai înalt sunt de regulă bufnițe. Atât de cunoscut a ajuns rezultatul acestui studiu, încât până și o fată din Olanda mi-a dat această replică când i-am spus că oamenii de succes, de regulă, se scoală foarte de dimineață. Se pare că această descoperire a ajuns să fie ca o justificare pentru mulți tineri de azi pentru comportamentul lor de noapte iresponsabil. Însă nu asta mă preocupă, căci, în principiu, fiecare face ce vrea cu viața lui.

Există mai multe studii, exemple, și chiar proverbe, care confirmă că oamenii de succes (manageri, milionari, etc) sunt de regulă foarte matinali. Și atunci? Cum se explică diferența asta de comportament dintre oamenii de succes și cei cu IQ înalt? Mai ales în condițiile în care în societatea de azi se consideră că IQ-ul cam merge mână în mână cu succesul?

De fapt, răspunsul e simplu. A fi inteligent nu înseamnă deloc a lua decizii inteligente și a acționa bine. IQ-ul înalt este legat de capacitatea de înțelegere, dar nu de stilul de viață. Dacă mai ținem cont că IQ-ul înalt este legat de spontaneitate, pe când succesul mai degrabă de disciplină și planificare, lucrurile devin chiar și mai clare.

vineri, 19 decembrie 2014

Nu cunosc o absurditate mai mare decât viața, decât...

http://www.docstoc.com
Viața este o absurditate. Pentru că nu are nici un sens. Pentru că, în esență, totul e deșertăciune. Iar cum spunea Lucian Blaga: "După ce am descoperit că viața nu are nici un sens, nu ne rămâne altceva de făcut decât să-i dăm un sens".

Doar că e cam imposibil să-i găsești vieții un sens, când știi că totul e prostie/necunoaștere și deșertăciune. Astfel încât cuvintele lui Cioran par să sune ca o sentință: "Când ai înțeles că nimic nu este, că lucrurile nu merită nici măcar statutul de aparențe, nu mai ai nevoie să fii mântuit, ești mântuit, și nefericit pe vecie".

Însă nu despre asta vreau să scriu acum, așa că trecem peste gândurile astea deprimante. Cum credeți, există o tâmpenie mai mare decât viața? Dacă cinstit, nu mi-am pus niciodată întrebarea asta ca să-i găsesc un răspuns. Însă unele experiențe ale vieții, ironic, m-au făcut să înțeleg că există și o absurditate mai mare decât viața.

luni, 8 decembrie 2014

Acasă, în Italia

Basilica de San Petronio, Bologna
Acum o lună în urmă am fost invitat de un prieten să îl vizitez la el acasă, în Bologna, Italia. Am acceptat cu cea mai mare plăcere, astfel încât în perioada 5-9 noiembrie m-am aflat în țara lui natală, unde am reușit să vizitez trei orașe pe cât de frumoase, pe atât și de diferite între ele: Bologna, Florența și Veneția.

Primul oraș italian pe care l-am vizitat a fost Gorizia, sau mai bine zis gara din Gorizia. Acest oraș, interesant, pe jumate se află în Italia, altă jumătate în Slovenia (denumită Nova Gorica), fiind astfel împărțit după al doilea război mondial. Din Gorizia am călătorit cu tren de clasa a II-a până în Bologna, tren care foarte mult se-aseamănă cu cele românești. Mai mult chiar, văzută din tren, Italia mi-a lăsat o impresie de uimitoare asemănare cu România, adică multe ruine și sărăcie ca și la noi.

Bologna
Situația avea să se schimbe radical, în pozitiv, după ce am ajuns în Bologna. Un oraș, ca și care nu mai văzusem niciodată. Cu o arhitectură medievală, cu o mulțime de clădiri vechi de mai bine de un mileniu, cu trotuarele aflate sub clădiri, adică acoperite, Bologna, mi-era clar, era de departe cel mai frumos și diferit oraș pe care l-am văzut vreodată. Timp de 3 zile cât am descoperit Bologna, orașul nu a încetat să mă uimească niciodată.

luni, 1 decembrie 2014

Nu Dodon, ci AIE e principala amenințare pentru integrarea europeană a Moldovei

http://www.basarabia.md
Mulți moldoveni sunt frustrați de rezultatele alegerilor de ieri. În special de victoria lui Dodon. Însă ceea ce neglijează ei este că situația în viitorul Parlament nu s-a schimbat prea mult față de precedentul. AIE, după numărarea a 98% din voturi, ar lua cam 55 de mandate. Ceea ce înseamnă că au primit o a doua șansă (și de la alegători, și de la soartă).

Bucură mult însă prăbușirea PCRM. Acum 5-10 ani, când comuniștii luau câte 60-70 mandate, aceștia erau principalul pericol la adresa democrației și a integrării europene a RM. Și mulți dintre noi consideram că cel mai minunat lucru care s-ar putea întîmpla pentru Moldova era ca PCRM să dispară. 

Ei bine, după 5 ani după ce au pierdut puterea, aceștia au căzut tocmai pe locul 3 după voturi. După 16 ani în care au fost mereu primii! Ceea ce e pur și simplu minunat. Foarte probabil că în 4-8 ani comuniștii în frunte cu dinozaurul Voronin vor dispărea de pe scena politică din RM, ceea ce ar fi un pas mare pentru dezvoltarea (politică a) țării.