luni, 23 martie 2015

Despre perfecționism

http://www.utica.edu
Îmi amintesc cum nu știu când, tare demult, bloggerul Nicolae Apostu menționa pe facebook că perfecționiștii sunt cei mai nefericiți oameni.

În psihologie se consideră că perfecționismul are și aspecte pozitive, motivând oamenii să exceleze și să atingă standarte înalte, dar și negative, care conduc sau ajung să fie o boală.

Eu sunt perfecționist. Însă nu despre mine vreau să scriu. Ci despre cum funcționează perfecționismul. 

Acum o săptămână am avut de făcut un eseu pe Gândirea critică la Conducerea Afacerilor - îl puteți citi aici, dacă doriți. Miercuri, la seminar, proful ne întreabă dacă nu ne-a fost greu să ne facem tema, iar apoi zice: cred că mai mult de o oră nu v-a luat să o faceți.

Ce? Ei hai (și m-a pufnit un râs în interior)! Căci mie mi-a luat o zi întreagă ca să fac acest eseu. Am căutat informații în peste 20 pagini web, dintre care am folosit 12 ca surse (relevante la temă), totul cu scopul de a înțelege în esență ce este gândirea critică, și a scrie ceva cu sens. Iar informarea (citirea surselor) și scrierea eseului mi-a luat o zi întreagă din week-end, zi în care nu am ieșit deloc din cămin.

Și știți care e partea cea mai amuzantă? În ciuda efortului, a timpului pierdut și a mulțimii de surse folosite, la urmă tot am rămas cu un sentiment de nemulțumire, de lipsă sau imperfecțiune, de parcă nu am explorat îndeajuns subiectul. Or, tocmai și asta reprezintă perfecționismul - să faci o lucrare bună, sau mult mai bună decât majoritatea, și la urmă oricum să fii nemulțumit de ea...

Următoarea parte amuzantă e despre lecția pe care tot o reînvăț, și tot nu o învăț. Rezultatului eseului a fost zero: proful nici măcar nu l-a citit și nu ne-a oferit nici un feedback legat de eseuri. Deci, puteam să pierd și numai o oră la acest eseu, și era același rezultat... Lucru pe care și l-am făcut cu următoarea temă, căreia i-am acordat mult mai puțin timp, precum și m-am informat doar dintr-o singură sursă: o carte în engleză, din care am tradus. Ceea ce tot e mult mai bine decât a face copy-paste la niște informații aiurea de pe net, nu?

Concluzia articolului ar fi că perfecționiștii ar face bine, de regulă, să-și coboare ștacheta/standartele și să-și facă treaba cam cum și-o face toată lumea. Spre exemplu, românii (implicit și moldovenii basarabeni), sunt superficiali. De fapt, toți oamenii sunt, probabil, niște superficiali, perfecționiștii fiind o minoritate. Or, am observat că în spațiul românesc e de-ajuns să-ți faci treaba la 30-50%, și deja ești ok. Cel care își face treaba la 60% deja e bun, iar la 70% - ajunge să fie un campion. În Occident probabil procentajul e 80, maximum 90% - nimeni n-are cum să facă o treabă perfectă 100%, căci toți greșim.

Mulți probabil nu vor fi de-acord cu mine - pentru că ei cred că își fac treaba ok. Doar că ceea ce e ok pentru un om normal, pentru un perfecționist s-ar putea să reprezinte doar 50% dintr-o treabă făcută bine. În fine, nu asta contează. Ceea ce vreau să-ți spun, dragă cititorule, este că dacă ești perfecționist, ai face bine să-ți cobori standartele, precum și cerințele față de ceilalți oameni, pentru că altfel, vei sfârși mereu să fii nemulțumit, și nefericit.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu