duminică, 22 martie 2015

Gândirea critică (eseu)

Motto: Doubt everything. Find your own light
(Last words of Gotama Buddha in Theravada tradition)

http://www.fareez.com
Se pare că istoria expresiei “gândire critică” nu este una prea îndelungată. Conform doctorului în filosofie Marius Dobre, această expresie ar fi fost utilizată pentru prima oară în 1941 într-un curs (An Experiment in the Development of the Critical Thinking) al lui Edward Glasser, care avea să devină mai apoi cunoscut prin lansarea unui test de gândire critică. În ciuda unor critici ai acestei expresii, considerată prea generală sau vagă, expresia “gândire critică” s-a consacrat în ultimul timp, ajungând populară și în limbajul de masă.

În privința etimologiei cuvântului “critic(ă)”, acesta provine din greaca antică, semnificând capacitatea intelectuală de a judeca, de a discerne. În continuare vom menționa mai multe definiții sau descrieri ale “gândirei critice”, găsite în online:

-          Gândirea critică constă în procesul mental de analiză sau evaluare a informației, mai ales afirmații sau propoziții pretinse de unii oameni a fi adevărate. Ea duce la un proces de reflecție asupra înțelesului acestor afirmații, examinând dovezile și raționamentul oferit și judecând faptele (Wikipedia în româna, didactic.ro);

-          Gândirea critică este tipul de gândire care se structurează pe baza unei atente evaluări a dovezilor și premiselor și care formulează concluzii cât mai obiective luând în considerare toți factorii pertinenți și utilizând toate procedeele logice (Carter C.V, 1973);

-          Gândirea critică nu înseamnă neapărat a critica, ci a te pricepe la evaluarea dovezilor. Înseamnă să-ți dezvolți anumite instrumente intelectuale pentru a evita credulitatea și posibilitatea de a fi impresionat de afirmații false sau de pseudoștiință (idei contestabile sau absurde prezentate ca fiind adevăruri științifice)… Este o formă de gândire disciplinată, care evaluează informațiile, argumentele și gândirea proprie folosind o mulțime de caracteristici și activități intelectuale (Scientia.ro);

-          Gândirea critică… presupune evaluări și formulări clare, întrucât este folosită deopotrivă în evaluarea opiniilor existente (ale tale sau ale altora) şi în proiectarea altora noi. Ea operează conform standardelor raţionale, prin aceea că sunt judecate din perspectiva felului în care ele sunt raţional întemeiate. Gândirea critică implică, desigur, logica…este însă mai cuprinzătoare decât logica, întrucât nu presupune doar logica, ci şi adevărul sau falsitatea enunţurilor, evaluarea argumentelor şi a dovezilor, folosirea analizei şi a investigaţiei, aplicarea mai multor competenţe care ne ajută să decidem ce merită să credem sau să facem” (Marius Dobre);

-          Gândirea critică este gândirea clară și rațională în care este implicată critica… Deși critica este de obicei înțeleasă ca depistarea erorilor și ca judecată negativă, ea implică, de asemenea, recunoașterea meritelor, iar în tradiția filosofică înseamnă și o practică metodică de îndoială/scepticism (Wikipedia în engleză).

Motivul pentru care am inclus și ultima definiție este pentru că Wikipedia în engleză este mult mai bogată în informații și mult mai credibilă și științifică decât cea în română, care este plină de erori (totuși, recunoaștem că Wikipedia nu reprezintă, de regulă, o sursă științifică de informare), dar și pentru că ne ajută în înțelegerea gândirii critice, și în special, în realizarea conexiunii cu gândirea sceptică.

Or, cum este menționată în ultima definiție, critica înseamnă, în tradiția filosofică, și o practică metodică de îndoială. Iar în opinia noastră, gândirea critică, în primul rând, asta și înseamnă: să ai o gândire sceptică, care să pună la îndoială toate informațiile promovate a fi adevărate, până sunt demonstrate a fi adevărate. Astfel se face legătura și cu primele definiții, în care se menționează că gândirea critică ne ajută să evaluăm afirmații pretinse de unii oameni a fi adevărate, și astfel să evităm credulitatea și posibilitatea de a fi manipulați de afirmații false.

Aceeași convingere o are și doctorul în filozofie, dl. Marius Dobre. Îl citez: “Gândirea critică şi analiza reflexivă sunt, în acest sens, oponentele iraţionalismului, propagandei şi manipulării; este cumva o autoapărare intelectuală. Cu această atitudine – şi am exprimat acest sentiment mai demult – gândirea critică poate fi numită chiar scepticism, un scepticism moderat, diferit de cel clasic, de tip pyrrhonian, un scepticism aplicat unor situaţii particulare, nedestinat a se îndoi de cunoaşterea umană în general.”

Dar gândirea critică, cum se și subînțelege din fragmentul mai sus citat, nu este egală cu gândirea sceptică. Gândirea critică implică, desigur, la prima etapă, gândirea sceptică, însă este mai largă, mai cuprinzătoare decât aceasta din urmă. Imediat după ce ne-am îndoit de veridicitatea unei informații, urmează cea de-a doua etapă a gândirii critice, cea în care are loc o atentă evaluare a premiselor, dovezilor și argumentelor, o folosire a analizei și investigației și a mai multor instrumente și competențe intelectuale, care ne ajută să descoperim adevărul sau falsitatea enunțurilor. Spus pe scurt, cea de-a doua etapă a gândirii critice o reprezintă evaluarea argumentelor/dovezilor.

O viziune interesantă despre gândirea critică susține că aceasta se formează atunci când ne confruntăm cu opinii și situații care nu se încadrează în ceea ce știm, care nu se potrivesc cu cunoștințele, experiența, preconcepțiile și credințele noastre. Confruntându-ne cu alte opinii, am ajunge să ne reevaluăm propriile convingeri și să le vedem și în lumina în care le văd alții, argumentează scriitorul britanic Terry Pratchett în cartea sa Adevărul. Acest lucru ne-ar ajuta totodată să ne îmbogățim viziunea despre viață și realitate, lărgindu-ne cunoștințele.

Această viziune ne este cunoscută în special în legătură cu gândirea liberă, fiind mai degrabă caracteristică așa numiților gânditori denumiți „liber-cugetători”. Aici îl vom cita pe Lev Tolstoy: „Liber-cugetătorii sunt acei care au dorința să-și utilizeze mințile lor fără părtinire și fără frică să înțeleagă lucruri care intră în conflict cu propriile obiceiuri, privilegii sau convingeri. Această stare de spirit nu este obișnuită, dar este esențială pentru o gândire dreaptă: acolo unde este absentă, discuția riscă să ajungă mai rea decât inutilă”.

Care este raportul dintre gândirea critică și gândirea liberă nu avem timp, și nici dorință să o analizăm, deoarece depășește cadrul temei alese. Putem doar spune, pe scurt din ceea ce știm, că gândirea critică nu este același lucru ca și gândirea liberă, pentru că ea folosește anumite metode și se ghidează după anumite principii (științifice) care o ajută să determine adevărul. Totodată, mai putem menționa că nu există „gândire liberă” decât ca un deziderat, un ideal: un om poate gândi liber doar dacă nu are nici o credință și nici o convingere… iar un astfel de om, este la sigur, un nebun.

Revenind la gândirea critică, Marcel Cremene, profesor la Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, menționează pe blogul său că cea mai importantă tehnică de gândire critică este formularea de întrebări. Tindem să-i dăm dreptate, ținând cont că anume punerea de întrebări ne poate ajuta să descoperim adevărul. Iar întrebarea care probabil stă la baza unei gândiri critice, sceptice și libere este „De Ce”? De ce anume așa este considerată a fi realitatea, sau adevărul, dar nu altfel?

Concluzii
În urma cercetării subiectului ales, am ajuns la concluzia că gândirea critică reprezintă o formă de gândire compusă din scepticism + evaluarea dovezilor. Scepticismul are calitatea de a ne face să ne îndoim, în prima instanță, de orice informație, până când este demonstrată a fi adevărată sau falsă. Astfel, o gândire sceptică (dar nu în sensul pyrrhonian, care neagă orice posibilitate de cunoaștere) ajută individul ce o posedă să se ferească de iraționalism, propagandă și manipulare, iar evaluarea dovezilor ajută persoana să descopere dacă acea informație este adevărată sau falsă. În cadrul procesului de evaluare a argumentelor sunt utilizate mai multe metode științifice, printre care logica, investigația, analiza, care ajută o minte critică să ajungă la adevăr.

Spus pe scurt, gândirea critică are rolul de a ne ajuta să înțelegem cât mai bine realitatea și să descoperim adevărul / să acumulăm cunoștințele corecte. Iar cunoașterea adevărului și înțelegerea corectă a realității poate ajuta individul să se descurce și să aibă succes în viață, inclusiv, și în special, în domeniul afacerilor și al managementului.

Surse bibliografice:
1)      Cremene Marcel. Despre mai multe feluri de gândire // http://reteauadeidei.blogspot.ro/2015/03/despre-mai-multe-feluri-de-gandire.html;
2)      Cremene Marcel. Gândire critică și creativă // http://helios.utcluj.ro/mobile/Gandire.pdf;
3)      Critical thinking // http://en.wikipedia.org/wiki/Critical_thinking;
4)      Critique // http://en.wikipedia.org/wiki/Critique;
5)      Cum să îți formezi o gândire critică // http://semneletimpului.ro/social/educatie/cum-sa-iti-formezi-o-gandire-critica.html;
9)      Gândirea critică și capacitatea de decizie // http://www.intime.uni.edu/model/Romanian_Model/democracy/crit.html;
12)  A few great quotes from freethinkers and scientist // http://www.nobeliefs.com/great-quotes.htm;

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu