luni, 3 august 2015

Jocul lui Ender

https://ro.wikipedia.org
Prima oară am privit filmul, imediat cam în perioada în care apăruse, la sfârșitul lui 2013. Mi-a plăcut. A doua oară am citit cartea, în luna iulie anul curent, pentru ca apoi să reprivesc filmul. Acesta, deja, mi-a părut slab, rupt pe bucăți/lipsit de continuitate, de logică. Pentru că, a doua oară, l-am comparat cu romanul, care este mult mai bogat în evenimente și descrieri, și mult mai bun și extraordinar decât filmul.

"Jocul lui Ender" reprezintă un roman science-fiction scris în anul 1985 de scriitorul american Orson Scott Card. Cartea a căpătat un imens succes: a primit premiul Nebula pentru cel mai bun roman în 1985 și premiul Hugo în anul următor la aceeași categorie, acestea fiind cele mai prestigioase premii pentru lucrările SF din lume. Romanul a fost tradus în peste 34 de limbi, inclusiv limba română. Cartea a a fost adaptată pentru două benzi desenate, precum și pentru un film cu Harrison Ford și Asa Butterfield în rolurile principale, film despre care am pomenit mai sus.


Povestea romanului, pe scurt, este următoarea: o specie de extratereștri, ce seamănă la înfățișare cu niște gândaci, au încercat de două ori să cucerească pământul. Aceștia au fost respinși de o coaliție globală a tuturor statelor, cu mari pierderi omenești. Pentru a preîntâmpina o a treia invazie, o mulțime de copii talentați sunt antrenați de mici să lupte contra "gândacilor" la Școala Militară aflată în spațiul cosmic. Eroul principal al romanului este Andrew Ender Wiggin, un copil de numai 5 ani, cu o inteligență extraordinară, fiind probabil cel mai inteligent om din lume.

Există mai multe elemente care sporesc dramatismul poveștii. Una dintre ele e faptul că Ender (ca și frații săi), a fost creat genetic special pentru a servi în războiul contra extratereștrilor. Fiind al treilea copil din familie (într-o perioadă în care era permis maxim doi copii să faci), tatăl său nu-l prea iubea, fratele său, Peter, îl ura de moarte (datorită eșecului său la Școala Militară), iar mama lui a uitat rapid de Ender după plecarea sa la Școala Militară. Singura persoană care îl iubea și îl susținea necondiționat a fost sora lui Valentine.

Un alt aspect interesant este faptul că Ender, încă de mic copil, în două încăierări (cu băieți mai mari), pentru a-și salva viața, a ucis (lucru pe care l-a aflat de-abia pe la final). De asemenea șochează/impresionează modul de gândire al acestui copil: deși îți dai seama că e o fantezie și că un copil normal de regulă nu are cum să aibă la 5 ani asemenea capacități de a raționa, nu poți exclude că un copil cu o inteligență extraordinară ar putea avea deja asemenea capacități la vârsta lui Ender.

Însă cel mai mult mi-a plăcut romanul pentru dilemele și întrebările pe care mi le-a provocat. Spre exemplu, una e de: cum funcționează (apare) inteligența? Mai multe studii recente au descoperit că o inteligență înaltă e legată puternic de anxiozitate, precum și că în procesul socializării IQ-ul indivizilor scade. Or, cei de la Școala Militară îl pregăteau pe Ender și manipulau condițiile ca acesta să crească cât mai singur, fără de prieteni și cu o mulțime de dușmani, astfel încât acesta să fie mereu anxios/în stare de luptă și să se bazeze doar pe sine, ceea ce ar duce la creșterea inteligenței acestuia. 
Un alt argument al acestui raționament despre inteligență vine din lumea animală: lupii, care sunt animale sălbatice, sunt mult mai inteligenți decât frații lor câinii, care s-au învățat să trăiască sub protecția oamenilor. Să însemne aceasta că existența inteligenței e strâns legată de singurătate și anxiozitate/starea de luptă?

O altă dilemă pe care mi-a provocat-o romanul ține de conflictul dintre individ și societate (lume). În numele salvării societății/omenirii, are aceasta tot dreptul să sechestreze/înrobească viața unui individ? Ender a fost creat genetic pentru a salva omenirea: din acest motiv i-a fost răpită copilăria, a fost manipulat, făcut să sufere și să lupte/ucidă alți doi copii, fiind jucat de către cei de la Școala Militară, totul sub pretextul/în numele salvării omenirii de extratereștrii agresori. Este justificată oare o asemenea decizie? Și dacă da, cât de mult are dreptul să răpească o societate din viața unui individ, pentru supraviețuirea sa?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu