miercuri, 29 aprilie 2015

Leadership transformațional

http://www.educational-business-articles.com
Leadershipul transformațional este un stil de leadership care creează schimbări pozitive și de valoare în cei conduși. Liderii transformaționali sunt de regulă energici, entuziaști și pasionați. Aceștia nu sunt implicați și preocupați doar de procesul de muncă; ei se concentrează și pe fiecare membru al grupului, contribuind și susținând reușita acestora. Liderii transformaționali dezvoltă entuziasmul, motivația și performanța echipei pe care o conduc. În rezultat, un lider transformațional contribuie la transformarea celorlalți, astfel încât aceștia devin persoane mai bune și mai eficiente în ceea ce fac.

Conceptul de “leadership transformațional” a fost pentru prima oară folosit în anul 1978 de către expertul de leadership James MacGregor Burns. Acesta a definit leadership-ul transformațional ca un proces în care liderii și cei care îl urmează se cresc unii pe alții către un nivel mai ridicat de moralitate și motivație”. Prin puterea viziunii și personalității lor, liderii transformaționali sunt capabili să-și inspire membrii echipei să-și schimbe percepțiile, așteptările și motivațiile pentru a lucra împreună întru atingerea țelurilor comune.

joi, 23 aprilie 2015

Liderii inteligenți și leneși

http://benbreen.net
Acum foarte demult am citit un citat al unui general german, care spunea că cei mai buni lideri sunt oamenii inteligenți și leneși. Ideea dată m-a pus pe gânduri, și mi s-a impregnat puternic în minte. De-atunci, însă, cât am căutat acel citat, nu l-am regăsit niciodată. Uneori mă gândeam că poate, era doar o invenție a imaginației mele. Până astăzi, când l-am redescoperit din nou. Iată-l:

"I divide my officers into four groups. There are clever, diligent, stupid, and lazy officers. Usually two characteristics are combined. Some are clever and diligent -- their place is the General Staff. The next lot are stupid and lazy -- they make up 90 percent of every army and are suited to routine duties. Anyone who is both clever and lazy is qualified for the highest leadership duties, because he possesses the intellectual clarity and the composure necessary for difficult decisions. One must beware of anyone who is stupid and diligent -- he must not be entrusted with any responsibility because he will always cause only mischief". Kurt von Hammerstein-Equord.

duminică, 12 aprilie 2015

Cultură și management în Australia

1. Despre Australia pe scurt
2. O scurtă istorie socio-economică a Australiei
3. Particularități socio-culturale și economice ale Australiei contemporane
4. Dimensiunile culturale ale Australiei după modelul lui Geert Hofstede
5. Bogatul "peisaj mitic" (mythscape) în identitatea australiană
6. Valorile australiene: egalitarianismul, "fă corect" și camaraderia
7. Valorile australiene în organizații
8. Particularități ale managerilor australieni
9. Sindromul "macului înalt" și stilurile de leadership
10. Recrutarea, renumerarea, pregătirea și promovarea managerilor în Australia
11. Femeile în posturile de manageri în societatea australiană
12. Sindicatele managerilor în Australia
13. Concluzii
14. Bibliografie

1. Despre Australia pe scurt

Locația: Australia este un stat din emisfera sudică, din Oceania, ce ocupă în totalitate continentul cu același nume, insula Tasmania și alte insule mai mici. Este înconjurată în întregime de oceanele Indian și Pacific.

Suprafața: 7.617.930 km2, locul 6 în lume.

Climatul: în general arid și semi-arid; temperată în sud și est și tropicală în nord.

Capitala: Canberra (381.500 locuitori).

Populația: 23,8 mln locuitori (locul 51 în lume). În 2011, 24.6% din populația Australiei erau născuți peste hotare, iar cel puțin 43,1% din australieni aveau un părinte născut în afara țării. Cele mai mari grupuri de imigranți sunt din Regatul Unit, Noua Zeelandă, Italia, China, Vietnam, India și Filipine. Între 85 și 92% din populația Australiei sunt de origine europeană, iar în jurul a 12% - asiatici. Cele mai nominalizate rădăcini etnice ale australienilor sunt: Anglia (36%), Australia (35.4%), Irlanda (10,4%), Scoția (9%), Italia (4,6%), Germania (4,5%), China (4,3%), India (2%), etc.

luni, 6 aprilie 2015

Leadership autentic

http://www.tpu.ro
Autori: Diana-Sandra Pop, Victor Ciobanu

Leadership-ul autentic reprezintă o abordare de leadership care pune accentul pe construirea legitimității liderului prin relații oneste cu urmăritorii săi, relații care sunt construite pe o fundație etică. În general, liderii autentici sunt persoane pozitive cu auto-concepte sincere ce promovează deschiderea. Prin construirea încrederii și generarea de sprijin entuziast din partea subordonaților, liderii autentici sunt capabili de a îmbunătăți performanțele individuale și de echipă. Această abordare a fost pe deplin adoptată de mulți manageri și coachi de leadership care văd leadership-ul autentic ca fiind o alternativă la managerii care pun accent pe profit și pe prețul acțiunilor în detrimentul oamenilor și a eticii. Leadership-ul autentic este un domeniu de studiu în creștere în cadrul cercetării academice a leadership-ului, care a crescut recent de la anonimitate la un concept complet matur și consacrat.

Rădăcinile leadership-ului autentic se trag din filosofia greacă antică, care se concentrează pe dezvoltarea nucleului, sau a virtuților. Aceste virtuți sunt: prudența (corectitudinea, înțelepciunea și anticiparea tuturor cursurilor posibile de acțiune), temperamentul (să fii echilibrat emoțional și sub auto-control mereu), justiție (să fii corect în relație cu ceilalți) și curajul (de a face lucrurile corecte).

Deși există mai multe definiții a acestui concept, fiecare cu nuanțele sale, totuși, există un consens că leadership-ul autentic este compus din 4 componente distincte:

duminică, 5 aprilie 2015

Guvernanța (eseu)

http://sosttoday.com
În ultimii ani, conceptul de “guvernanță” a ajuns să fie folosit în diferite situații. Termenul de “guvernanță” este folosit, de regulă, pentru a descrie transformările produse în natura și rolul statului, după inițierea reformelor în sectorul public occidental în anii 1980 – 1990. Din păcate, însă, fiind un termen mai nou, conceptul de “guvernanță” nu este folosit cu același sens sau înțeles, având mai multe definiții.

Din punct de vedere etimologic termenul de guvernanță provine din termenul grecesc “kubernan” sau ”kubernao”, acest verb desemnând pilotarea, cârmuirea și schimbarea direcției unei nave. Acest cuvânt a fost folosit de către Platon cu privire la proiectarea unui sistem de guvernământ. În Evul Mediu, termenul grecesc a fost preluat în limba latină sub forma de “gubernare”, având aproape aceeași conotație ca și termenul grecesc (a pilota, a conduce sau guverna).

Până acum treizeci de ani, termenul de “guvernanță” era sinonim cu cuvântul “guvernare”, așa cum preciza “The Concise Oxford Dictionary”: manieră de a guverna, funcția sau calitatea de a guverna. Iar a guverna însemna “a conduce sau controla cu autoritate, a fi la guvernare”. Însă, la sfârșitul anilor ’80 ai secolului XX, politologii au ajuns să separe termenul de “guvernanță” de înțelesul său îngust, care făcea referire doar la guvern, incluzând acum și actorii societății civile.

vineri, 3 aprilie 2015

Relația românilor cu... inteligența

http://www.descopera.ro
Motto: "De bani se plâng toți, dar de minte niciunul"

Săptămâna asta, luni, am avut invitat la un curs un speaker de la Business Days. Acesta la un moment dat ne-a întrebat ceva de genul: "Ce credeți că ar trebui schimbat la facultate pentru a vă îndeplini nevoile? Ce v-a lipsit vouă, sau ați fi dorit să obțineți?" Din mulțimea de răspunsuri care le-a primit de la studenți, nici-unul nu a fost "inteligența" sau legat de aceasta. Nimeni nu a spus că i-ar fi lipsit sau ar fi dorit să-și dezvolte mai mult inteligența, logica, gândirea critică, sau cea de analiză și sinteză, și tot așa mai departe.

Chestia asta mi-a reamintit de o altă lecție, în care o profesoară ne-a întrebat ce calități ar trebui să aibă un manager sau antreprenor. Nici măcar un coleg de-al meu nu a menționat, măcar în treacăt, inteligența. Se pare că inteligența nu este considerată o abilitate importantă pentru succes, una care să fie dorită de români.

Printre altele, întâmplarea de luni mi-a adus aminte de un studiu citit foarte demult despre America, care ar fi descoperit că, în contextul în care IQ-ul mediu al americanilor era de 98, IQ-ul mediu al managerilor era de 106, dacă nu mă înșel. Astfel, pentru a ajunge să fii un manager (nu neapărat și de succes), un american ar trebui să aibă un IQ cu 8 puncte peste media națională.

joi, 2 aprilie 2015

Diferențe între leadership și management

http://www.knowmyteam.com
Relația dintre leadership și management a stârnit un interes considerabil în literatura despre conducere. Există de asemenea și multă confuzie, atât în sălile de curs, cât și în secțiile de producție, din cauza faptului că termenii de “leadership” si “management” sunt considerați foarte diferiți și asemănători în același timp. Unele persoane văd acești termeni ca sinonime și îi folosesc frecvent înlocuindu-i în expresii și fraze. Alte persoane îi consideră extrem de opuși; atât de extrem,  încât acestea ar putea argumenta că nu poți fi un bun manager și un bun lider în același timp. Totuși, alte persoane se situează undeva la mijloc și și-au dat seama că, deși există o diferență între leadership și management, având cunoștințele necesare o persoană poate fi cu succes un bun manager și un bun lider în același timp.

Conceptul de „manager” are rădăcina în cuvântul latin „manus”, adică mână. Din această rădăcină s-au ramificat mai multe cuvinte, italianul „maneggiare” și vechiul cuvânt franțuzesc „manege” – care înseamnă dresarea cailor și plimbarea lor printr-un manej, adică o școală de călărie. Probabil că în ziua de azi nu mai e o activitate atât de glorioasă, dar acum câteva secole, când a apărut cuvântul, aportul cailor era decisiv, iar rolul dresorului trebuie să fi fost foarte important. Spre deosebire de rădăcina etimologică a cuvântului manager, cea a cuvântului „lider” este termenul anglo-saxon „laed”, care înseamnă cale sau drum. Verbul „laeden” înseamnă a călători. Această origine etimologică sugerează o orientare mult mai amplă și mai durabilă decât a-i învăța pe cai cum să se poarte.